Constituția Republicii Moldova, la articolul 47, obligă statul să garanteze un nivel de trai decent pentru toți cetățenii. Aceasta înseamnă hrană, îmbrăcăminte, locuință, sănătate și protecție socială.
În realitate însă, salariile mici și condițiile de muncă precare țin sute de mii de oameni într-o stare de sărăcie, care se adâncește constant chiar dacă oamenii muncesc zi de zi. Prin urmare, munca nu este, pentru o mare parte a populației, o garanție a unui trai decent.
Deși datele statistice indică o creștere continuă a salariului mediu pe economie, realitatea din spatele cifrelor arată că această creștere este polarizată, adică concentrată în câteva sectoare și inaccesibilă majorității lucrătorilor.
În același timp salariul minim oficial, stabilit de Guvern, rămâne cu mult sub nivelul necesar pentru acoperirea consumului minim decent. Mai mult, indicatori statistici oficiali precum „coșul minim de consum”, nu reflectă nevoile reale ale oamenilor. Acest indicator se bazează pe consumul celor mai sărace gospodării și subevaluează costurile vieții reale. A susține plata unor salarii raportate la acest coș minimal înseamnă a susține sărăcia ca normă și a accepta că munca, în condițiile actuale, nu este capabilă să scoată din sărăcie gospodăriile muncitorilor și muncitoarelor.
Conceptul de „salariu de trai” (alternativ: salariu de trai decent) și implementarea acestuia se impune astfel ca o necesitate socială și politică pentru depășirea crizei structurale a remunerării muncii, a reproducerii sărăciei celor care muncesc și pentru asigurarea unei vieți conforme cu demnitatea umană.
Limitele salariului minim și ale salariului mediu
Salariul minim în Republica Moldova (stabilit la 5 000 de lei în 2024, și 5 500 lei în 2025) nu acoperă cheltuielile elementare pentru hrană, locuință, sănătate sau educație. În loc să fie un instrument de protecție socială, acesta acționează în sensul perpetuării precarității.
În același timp, deși salariul mediu pe economie a crescut la nivel oficial (14 096 lei în 2024 și 15 470 în 2025), datele arată că în 2024 jumătate din salariați câștigau un salariu mai mic de 10000 de lei, iar 72,4% dintre salariați aveau un salariu mai mic de 15 000 lei lunar. Altfel spus, aproximativ două treimi din salariați și salariate primesc mai puțin sau egal cu salariul mediu.
Analiza pe sectoare și industrii relevă discrepanțe uriașe:
- Informații și comunicații: salariile sunt cu +150% mai mari decât media (35 228 lei).
- Finanțe și asigurări: salariile sunt cu +81% mai mari decât media (25 636 lei).
- Energie: salariile sunt cu +50% mai mari decât media (21 212 lei).
În schimb, la polul opus:
- Asistență socială: salariile sunt cu 49% mai mici decât salariul mediu (6 931 lei)
- HORECA: salariile sunt cu 37% mai mici decât salariul mediu (8 907 lei).
- Agricultură: salariile sunt cu 36% mai mici decât salariul mediu (9 090 lei).
- Artă și recreere: salariile sunt cu 28% mai mici decât media (10 157 lei).
- Industria prelucrătoare: salariile sunt cu 16% mai mici decât salariul mediu (11 894 lei). Cele mai mici salarii sunt în industria de fabricare a îmbrăcămintei cu 32% mai mici decât media (9 547 lei); industria de prelucrare a lemnului cu 36% mai mici decât salariul mediu; industria de fabricare a mobilei cu 30% mai mici decât salariul mediu.
- Învățământ: salarii cu 19% mai mici decât salariul mediu pe economie.
- Construcții: salarii cu 16% mai mici decât salariul mediu pe economie.
Din aceste considerente credem că „salariul mediu” nu reflectă bunăstarea și prosperitatea socială, ci maschează polarizarea și inegalitățile sociale: câteva sectoare privilegiate și puțin numeroase concentrează salarii foarte mari, în timp ce majoritatea muncitorilor și muncitoarelor rămân mult sub pragul de decență.
Sărăcia absolută și disparitățile sociale
Potrivit datelor oficiale, în 2024, 33,6% din populație trăia sub pragul sărăciei absolute (cheltuielile gospodăriei erau mai mici de 3493 lei/lună).
Decalajul rural-urban în cadrul acestei grupe este semnificativ: 42,9% în mediul rural față de 21,6% în mediul urban trăiau sub pragul sărăciei absolute.
- aproape jumătate dintre salariații agricoli (46,3%) și 47,6% dintre agricultorii independenți trăiau sub pragul sărăciei absolute;
- chiar și în sectorul non-agricol, 18% dintre angajați se confruntau cu sărăcia absolută, și 45,4% din persoanele care realizează activitate individuală non-agricolă trăiau sub pragul sărăciei absolute.
Aceste date demonstrează că munca remunerată nu garantează automat ieșirea din sărăcie.
Inegalități de gen
În 2024, diferența salarială între femei și bărbați pe ansamblul economiei era de 16,6% (comparativ cu 13,6% în 2021).
În domeniile cu cele mai mari salarii, decalajele sunt cele mai dramatice. Acest lucru demonstrează în mod clar că indicatorul salariului mediu pe economie nu ascunde doar inegalități sociale enorme între diverse sectoare ale economiei, dar și perpetuează disparitatea salarială de gen. În domeniul informații și comunicații bărbații primesc un salariu de 39,2% mai mare decât femeile angajate în sector, în finanțe și asigurări decalajul este de 34% iar în activități de editare decalajul este de 53%.
Astfel, pe lângă polarizarea sectorială pe venituri, Republica Moldova se confruntă și cu o polarizare de gen care perpetuează inegalități structurale și contribuie la aprofundarea sărăciei.
Îndatorarea populației și insecuritatea economică
Creșterea creditelor de consum și a împrumuturilor informale reflectă incapacitatea salariilor actuale de a acoperi cheltuielile de bază. În ultimii 10 ani, volumul creditelor acordate persoanelor fizice s-a triplat, ajungând în 2022 la peste 13% din PIB. Mulți cetățeni se împrumută pentru consum curent, ceea ce indică lipsa unui mecanism de protecție socială prin salariu.
De ce avem nevoie de recunoașterea și adoptarea salariului de trai?
Pentru a scoate muncitorii și muncitoarele din sărăcie e nevoie să regândim salarizarea și rolul acesteia. Din acest motiv solicităm adoptarea și implementarea Salariului de Trai Decent.
Salariul de trai decent nu este un concept utopic, ci reprezintă în primul rând un drept fundamental recunoscut de tratatele internaționale:
- Declarația Universală a Drepturilor Omului (art. 23.3) garantează dreptul la o retribuție echitabilă și satisfăcătoare;
- Carta Socială Europeană (art. 4) stabilește dreptul tuturor muncitorilor la o remunerație suficientă pentru un standard decent de viață.
Salariul de trai decent se calculează pe baza costurilor reale ale vieții și trebuie să asigure nu doar supraviețuirea, ci demnitatea celor ce muncesc. Un salariu de trai:
- este net și se referă la suma efectivă primită de muncitor, fără ore suplimentare sau bonusuri;
- este familial, gândit pentru a întreține muncitorul și familia lui;
- acoperă alimente, locuință, transport, cheltuieli comunale, sănătate, educație, cultură și timp liber;
- permite economisirea a cel puțin 10% din venituri pentru cheltuieli neprevăzute.
Drept referință, în 2018, salariul de trai decent în industria textilă era de 11 833 lei. În 2024, conform unor estimări preliminare, folosind aceeași metodologie, salariul de trai decent în industria textilă constituia 26 525 lei. Un studiu realizat pentru Confederația Națională a Sindicatelor a estimat că în 2023, o familie din 4 persoane are nevoie lunar de 35.000 de lei pentru o viață decentă în Moldova.
Revendicări
Pornind de la înțelegerea că politicile bazate exclusiv pe salariul minim și pe media salarială nu reușesc să reducă sărăcia și inegalitățile, solicităm:
- protejarea și asigurarea dreptului uman la un salariu de trai decent prin includerea acestei ținte în politicile publice economice și sociale;
- introducerea categoriei de salariu de trai decent ca reper oficial al standardului de viață în statisticile naționale, pentru a reflecta costurile reale ale traiului;
- includerea salariului de trai decent în Codul Muncii, astfel încât salariul minim garantat să fie corelat cu necesitățile reale ale muncitorilor și ale familiilor lor;
- responsabilizarea companiilor și angajatorilor privați și publici să adopte măsuri concrete și verificabile pentru asigurarea salariului de trai decent de-a lungul întregului lanț de producție.
- politici active de reducere a disparităților între sectoare și combaterea inegalităților de gen;
- dezvoltarea unei strategii de dezvoltare economică, centrată pe demnitatea muncitorilor și muncitoarelor, sustenabilitatea socială și protecția mediului. Ne dorim o strategie de dezvoltare care să nu se bazeze pe competiția cu alte state din regiune pentru atragerea investițiilor străine în baza forței de muncă ieftină, sacrificând drepturile sociale și de muncă, ci pe respectarea demnității fiecărei muncitoare și fiecărui muncitor.
Nici o creștere economică nu poate fi durabilă dacă nu este în primul rând echitabilă! Nu vom putea niciodată să construim o țară bogată și prosperă cu muncitori săraci.
Dacă susții Declarația pentru un Salariu de Trai Decent, te rog să o semnezi aici.