Trebuie sau nu majorate tarifele la energie electrică?

[label shape=”” type=””] Sergiu Tofilat [/label]

JOI, 19.03.2015, au avut loc dezbaterile publice organizate de ANRE privind majorarea tarifelor pentru energia electrică. Solicitarea a parvenit de la compania „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL, în contextul deprecierii semnificative a leului.

Remarcă: din 01 ianuarie 2015, conform art. 52 al Legii cu privire la energia electrică, operatorii reţelelor de distribuţie sunt obligaţi să separe activitatea de distribuţie de activitatea de furnizare a energiei electrice la tarife reglementate. Distribuitorul are funcţia de intermediere, primeşte energia electrică de la Transportator (SA „Moldelectrica”) şi o transmite Furnizorului, iar ultimul o livrează consumatorilor finali. Astăzi distribuitor rămâne ÎCS „RED Union Fenosa” SA, iar furnizor de energie către consumatorii finali a devenit compania nou-creată „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL.

Am asistat la aceste dezbateri în calitate de reprezentant al societăţii civile, pentru a clarifica 3 momente importante:

• Ce tarif nou solicită Furnizorul şi cât de obiective sunt argumentele invocate;
• Este sau nu corect şi legitim ca profitul net al operatorului să constituie în medie 10% din vânzări, pe când, spre exemplu, în Marea Britanie profitul net este de circa 4% din vânzări;
• De ce nu sunt efectuate calitativ lucrările de reparaţie şi întreţinere a reţelelor electrice, administrate de operator, având în vedere faptul că aceste cheltuieli sunt incluse în tarif şi bugetul anual constituie peste 800 mln lei.

Organizarea dezbaterilor a fost una lamentabilă. Materialele urmau a fi prezentate din timp, astfel încât participanţii să aibă posibilitate să le studieze. Argumentele invocate de „Union Fenosa” au fost parţiale, iar participanţii nu au enunţat contraargumente solide pentru a aduce claritate în situaţia creată.

Vom încerca să ne clarificăm ce se petrece şi care ar trebui să fie noul tarif.

Cât de profitabilă este afacerea „Union Fenosa” în Moldova?

Aici voi menţiona doar 3 aspecte pe care le consider a fi cele mai importante:

1. În baza contractului nr. 60 din 07.02.2000, „Union Fenosa” a procurat 3 reţele electrice (RE Chişinău, RED Centru şi RED Sud) la preţul de 25,3 mln USD. Conform Hotărârii Curţii de Conturi cu nr. 68 din 26.10.2000 s-a constatat că valoarea reală a acestor întreprinderi la situaţia din 01.09.1997 constituia 102,4 mln USD, astfel statul a fost prejudiciat cu cel puţin 77 mln USD. Totodată, în prezentarea din mai 2013 a dlui Jose Luis Gomez Pascual (country manager „Union Fenosa” în Moldova), este indicat că investiţiile în reţelele electrice din RM au constituit peste 230 mln USD. De menţionat că mijloacele financiare investite de „Union Fenosa” în reţelele proprii sunt incluse ulterior în tarif şi recuperate din contul consumatorilor. Asta înseamnă că noi am finanţat aceste investiţii, iar în cazul unei eventuale vânzări a afacerii către un alt operator, „Union Fenosa” va obţine un profit de 230 mln USD, sau de 9 ori mai mult (!) decât investiţia iniţială. O astfel de rentabilitate a investiţiilor (ROI) nu este normală pentru un monopol natural;
2. Pe parcursul primilor 7 ani din momentul privatizării, „Union Fenosa” a obţinut un profit de 1 669 mln lei;
3. Conform rapoartelor financiare publicate pe site, în perioada anilor 2010-2013 ÎCS „RED Union Fenosa” SA a transferat dividende companiei-mamă în sumă totală de 693 mln lei, sau aprox. 56,2 mln USD la cursurile de referinţă în fiecare an:

Asta e cam de 2 ori mai mult decât au cheltuit spaniolii pentru a procura RED-urile. Apare întrebarea logică: cât de eficient este cadrul legal şi implementarea acestuia, dacă instituţiile statului au admis ca un monopol natural să înregistreze o rentabilitate nejustificat de mare?

Cum se determină tariful pentru 1 kWh

Metodologia de calculare a oricăror tarife include câteva componente. În cazul tarifului pentru energia electrică ele sunt următoarele:

• Costul produsului. După cum ştim, Republica Moldova importă peste 70% din energia electrică de la MoldGRES (Transnistria) şi/sau DTEK Ucraina. Preţurile, evident, sunt stabilite în USD, pe când încasările de la consumatori sunt în MDL;
• Costurile de livrare a energiei către furnizor. Aici avem costurile de transport a energiei pe reţelele de înaltă tensiune (operator SA „Moldelectrica”), precum şi costurile de distribuţie a energiei (distribuitor este ÎCS „RED Union Fenosa” SA);
• Consumurile şi cheltuielile privind activitatea furnizorului: cheltuieli comerciale, cheltuieli generale şi administrative, uzura mijloacelor fixe şi activelor nemateriale (licenţe şi autorizaţii), precum şi alte cheltuieli legate de activitatea de furnizare a energiei electrice.

Cu cât trebuie majorat tariful?

Pentru consumatorul final Furnizorul solicită un tarif de 2,88 MDL pentru 1 kWh, ceea ce este cu 82,3% mai mult faţă de tariful existent. Ca să înţelegem dacă e raţională solicitarea sau nu, trebuie de analizat cu cât s-au majorat cele 3 componente incluse în tarif.

COMPONENTA 1: Costul de achiziţie al energiei electrice de la producător.

1. Pe de o parte, din afirmaţiile reprezentanţilor „Union Fenosa”, preţul de achiziţie pentru 1 kWh de la „MoldGRES” s-a majorat de la 0,0671 USD (2012) până la 0,06795 USD (2015);
2. Pe de altă parte, din mai 2012, când a fost aprobat ultimul tarif, a crescut rata de schimb: de la 11,87 MDL/USD până la 18,6 MDL/USD.

În aceste condiţii COMPONENTA 1 s-a majorat din 2012 până în 2015 cu 0,4674 lei pentru 1 kWh, sau cu 58,7%:

Preţ 2012: 0,0671 USD * 11,87 MDL/USD = 0,7965 MDL pentru 1 kWh

Preţ 2015: 0,06795 USD * 18,6 MDL/USD = 1,2639 MDL pentru 1 kWh. Diferenţa constituie 0,4674 lei

COMPONENTA 2: Costurile de livrare a energiei către furnizor.

Transportul şi distribuţia energiei electrice implică un şir de costuri, care la fel sunt incluse în tarif. Mă refer în primul rând la investiţii şi la lucrările de exploatare şi mentenanţă a reţelelor electrice, transformatoarelor şi fiderelor.

1. Tariful pentru transportul energiei electrice nu s-a modificat din mai 2012, deci nu putem vorbi despre o creştere a costurilor de transport;
2. Din anul acesta, după cum am menţionat, avem un nou serviciu – distribuţia. Conform hotărârii ANRE nr. 21/2015 din 31 ianuarie 2015, a fost aprobat tariful provizoriu de 0,33 MDL pentru distribuţia a 1 kWh prin reţelele electrice de joasă tensiune. Ca să fie pe înţelesul tuturor, asta înseamnă că la cantitatea de 2500 mln kWh de energie electrică facturată de către „Union Fenosa” consumatorilor finali, se constituie un buget de 825 milioane lei, pe care distribuitorul le primeşte pentru investiţii şi reparaţie.

Anume aici „se ascunde” o problemă majoră. În raportul ANRE pentru 2013 la capitolul 4.1 (calitatea serviciilor de transport şi distribuţie) găsim indicatorul SAIDI, care reflectă durata medie de întrerupere a energiei electrice. Valoarea admisibilă este de 500 minute pe an. Tot în acest raport găsim diagrama 4.1, din care vedem că în multe regiuni sunt abateri semnificative de la norme:

Sursa: Raportul privind activitatea ANRE pentru anul 2013

După cum vedem, în raioanele Căuşeni, Hânceşti, Ialoveni, Ştefan-Vodă, Nisporeni, Străşeni, Ceadîr-Lunga, Cimişlia, Comrat, Leova şi Taraclia sunt abateri de la normativele stabilite în actele de reglementare, din cauza stării tehnice mai puţin satisfăcătoare a reţelelor şi instalaţiilor electrice. Tot în raportul ANRE, la pag. 21, este menţionat că la operatorul „RED Union Fenosa” pe parcursul anului 2013 au parvenit 15213 adresări ale consumatorilor (în 2012 – 14943 adresări), legate de supratensiuni şi goluri repetate de tensiune.

O altă informaţie privind abaterile de la norme o găsim în articolul publicat în martie 2014 de Inspectoratului Energetic de Stat, instituţie abilitată cu funcţii de supraveghere energetică. În articol se constată că în sectorul Sud (gestionat de „RED Union Fenosa”) starea tehnică a instalaţiilor electrice este deplorabilă. Sunt menţionate şi o serie de alte încălcări, şi anume: „au devenit frecvente cazurile de prezentare a informației false la capitolul executarea prescripţiilor, iar conducerea subdiviziunii sectorului Sud al Operatorului Reţelelor Electrice de Distribuţie, în activitatea sa, ignoră cerinţele actelor normative în vigoare (Legea nr.1525, HG nr. 131, nr.420)”. Tot aici este indicat că nivelul mediu de îndeplinire a prescripţiilor de către operatori este de 59%. Prin urmare Inspecţia nu are pârghiile necesare pentru a obliga operatorii să întreţină reţelele într-o stare satisfăcătoare.

Analizând rapoartele financiare ale ÎCS „RED Union Fenosa”, atestăm că din totalul bugetului de peste 825 mln lei, alocat pentru investiţii şi lucrări de reparaţie şi întreţinere a reţelelor, s-au cheltuit:

• pentru investiţii: 223,4 mln lei în 2012 şi 247,6 mln lei în 2013, şi
• pentru lucrări de reparaţii şi întreţinere: 45,6 mln lei în 2012 şi 71,0 mln lei în 2013,

Sursa: raportul financiar pentru anul 2013 al ÎCS „RED Union Fenosa” SA

După cum vedem, operatorul a cheltuit pentru investiţii şi reparaţii 269 mln lei în 2012 şi 318,6 mln lei în 2013, ceea ce este cu mult mai puţin decât bugetul de 825 mln lei, inclus în tarif.

Din datele menţionate mai sus reiese că operatorul nu îndeplineşte conştiincios lucrările de mentenanţă şi reparaţie a reţelelor, dar încasează cu succes bugetul alocat. Prin urmare tariful provizoriu de 0,33 MDL pentru 1kWh la distribuţie prin reţelele de joasă tensiune este nejustificat de mare, operatorul gestionează defectuos mijloacele financiare alocate, iar instituţiile de reglementare nu intervin pentru a regla situaţia.

COMPONENTA 3: Consumurile şi cheltuielile privind activitatea furnizorului.

Elementele de cost incluse în calcularea tarifului – costurile operaţionale, uzura activelor, alte cheltuieli legate de activitatea de furnizare – variază mult în diferite zone. În Uniunea Europeană sunt 4 modele de stabilire a tarifelor, toate având la bază creşterea eficienţei operatorilor, îmbunătăţirea calităţii serviciilor şi limitarea profitului operatorilor pentru a obţine un tarif echitabil.

Trebuie luate în calcul doar cheltuielile justificate, pentru a exclude situaţia când în tarif sunt incluse cheltuieli exagerat de mari sau penalităţi din cauza gestiunii defectuoase. Eficienţa activităţii operatorului poate fi analizată prin comparaţia cheltuielilor operaţionale pentru ultimii 5 ani, pentru a depista deviaţiile majore.

Nu putem determina cu cât s-au majorat consumurile şi cheltuielile privind activitatea furnizorului, însă, în mod normal, acestea trebuie ajustate cel puţin la rata anuală a inflaţiei.

Lacune în reglementare

Cu regret constatăm că activitatea ANRE şi a Ministerului Economiei (Direcţia generală securitate şi eficienţă energetică) este departe de realizarea obiectivelor principale: tarif echitabil, reţele şi servicii calitative, investiţii eficiente în dezvoltarea reţelelor. Problema nu a apărut peste noapte, ea exista şi la începutul anilor 2000. O hotărâre a Curţii de Conturi din 2002 atestă faptul că „în locul investiţiilor necesare pentru reutilarea tehnică a reţelelor de distribuire, prevăzute de programul de investiţii obligatorii, au fost acceptate un şir de cheltuieli ce nu ţin direct de funcţionarea reţelelor: 3,5 mil.lei – procurarea autovehiculelor; 41,0 mil.lei – procurarea imobilului, mobilei, telefoanelor mobile, plata serviciilor de consulting; 12,0 mil.lei – procurarea obiectelor de uz casnic, ceasurilor, îmbrăcămintei, cărţilor, casetelor audio şi video etc. În total, au fost acceptate ca investiţii cheltuieli neprevăzute de programul investiţional în sumă de 329,0 mil. lei”. Tot în acest document este menţionată altă încălcare: „astfel, în tarif au fost incluse neîntemeiat cheltuieli majorate legate de amortizarea fondurilor fixe. Conform datelor evidenţei contabile, aceste cheltuieli în realitate constituiau 37,7 mil.lei, însă în tarif au fost incluse în mărime de 128,6 mil.lei, sau cu 91,4 mil.lei mai mult”. În consecinţă toate aceste cheltuieli nejustificate au fost incluse în tarif şi achitate din buzunarul consumatorilor.

Concluzii şi propuneri

1. În opinia mea, solicitarea Furnizorului privind majorarea tarifului pentru consumatorii finali cu 82,3% (până la 2,88 MDL) nu este justificată, deoarece:

• Prima componentă a tarifului s-a majorat cu 58,7%;
• În componenta 2 tariful pentru servicile de transport a rămas neschimbat, iar tariful provizoriu petru distribuţie trebuie revizuit şi diminuat;
• A treia componentă poate fi ajustată pentru perioada 2012-2015 la rata inflaţiei, care a constituit în medie 5% anual.

2. În contextul Strategiei energetice a Republicii Moldova, este necesară modificarea cadrului legal, care să instituie coordonarea cu organele de resort a planului de investiţii şi mentenanţă a reţelelor electrice. De asemenea trebuie prevăzută verificarea calităţii lucrărilor efectuate de operator, precum şi monitorizarea cheltuielilor incluse în tarif, pentru a deduce cheltuielile neîntemeiate.

3. Monitorizarea cheltuielilor şi verificarea calităţii trebuie să fie realizate de instituţii abilitate, cum ar fi Curtea de Conturi şi Inspectoratul Energetic de Stat. Este important ca rapoartele de verificare să fie accesibile publicului larg.

4. Tariful pentru distribuţia energiei electrice trebuie revizuit în corespundere cu bugetele planificate pentru investiţii şi mentenanţa reţelelor electrice;

5. Este evident că tariful actual nu este suficient pentru a compensa cheltuielile furnizorului de energie electrică. Însă, pentru a contabiliza echitabil costurile de capital, în tarif trebuie incluse nu investiţiile, dar amortizarea lor. În acest context e necesar de stabilit un nou tarif, ţinând cont de următoarele aspecte:

• Trebuie efectuat un raport privitor la utilizarea, de către operatorul „RED Union Fenosa”, a mijloacelor financiare alocate pentru investiţii, reparaţii şi întreţinerea reţelelor, deoarece bugetul alocat este cu mult mai mare decât cheltuielile efectiv suportate de către operator. Totodată trebuie verificată calitatea lucrărilor efectuate anterior;
• Argumentarea privind noul tarif trebuie însoţită de informaţii veridice referitor la costul de achiziţie a energiei electrice, consumurile şi cheltuielile Distribuitorului şi Furnizorului, astfel încât să fie stabilit un tarif echitabil. De asemenea nu trebuie trecut cu vederea faptul că preţul gazului natural va scădea în rezultatul micşorării preţului mondial la petrol (preţul la gazul natural se stabileşte în funcţie de preţul petrolului, cu o „amânare” de 6-9 luni). Asta înseamnă o scădere a preţului energiei electrice procurate de la „MoldGRES”, care foloseşte gaz în proporţie de 99% la producerea de energie electrică;
• Trebuie luate în calcul şi beneficiile căpătate pe parcursul activităţii „Union Fenosa” în Republica Moldova (preţul de achiziţie din anul 2000 mult mai mic decât valoarea reală a RED-urilor, dividendele încasate pe parcursul activităţii, profitul ce poate fi căpătat în urma unei eventuale vânzări a reţelelor);
• Creşterea tarifului la energia electrică va genera scumpiri în lanţ pentru toate mărfurile şi serviciile, în costul cărora intră consumul de energie electrică;
• În contextul situaţiei economice deplorabile a mediului de afaceri din Republica Moldova, precum şi a puterii de cumpărare limitate a consumatorilor, majorarea excesivă şi neargumentată a tarifului poate duce la incapacitatea de plată din partea consumatorilor. Aceasta va genera o micşorare a încasărilor şi la înrăutăţirea situaţiei financiare a furnizorului.

Articol preluat de pe blogul lui Sergiu Tofilat cu acordul autorului.

Imagine de fundal: sursă.