10 măsuri alternative pentru strategia militaristă ”Mai mult război împotriva războiului”

Stanislav Dodov

Cei care sprijină furnizarea de arme Ucrainei insistă că o asemenea măsură e lipsită de alternativă și că orice altceva, în afara ajutorului militar, ar fi imoral.
Din acest motiv am compilat o listă cu 10 măsuri alternative.
Ce le leagă este faptul că resping ideea potrivit căreia furnizarea de armament ar fi singurul mod de a-i sprijini pe cei care suferă din urma războiului în Ucraina.
Unele din ele pot fi aplicate la nivelul unor țări, iar pentru implementarea altora e nevoie de eforturi considerabile la nivel internațional.
Iată-le: 
1. Sporirea asistenței umanitare.
Asistența umanitară trimisă Ucrainei de către diverse guverne, organizații internaționale și actori privați este, la ora actuală, semnificativ mai mică decît ajutorul militar. Dacă sprijinul pentru oameni, comunități și regiuni afectate se regăsește cu adevărat printre priorități atunci mărimea asistenței umanitare trebuie să crească în mod considerabil, pentru a fi atenuate efectele războiului atît în regiunile în care au loc acțiuni militare (din perspectiva viitoarei reconstrucții și reducerea numărului de victime) cît și în regiunile afectate indirect acolo unde, chiar dacă nu există lupte, oamenii sînt afectați de comprimarea infrastructurii sociale, de sănătate sau alimentară.
Vedem, pe exemplu Afganistanului sau Yemenului, ce se întîmplă dacă asistența umanitară este insuficientă: foamea, alături de pustiirile cauzate de război, cauzează catastrofe umanitare.
2. Iertarea datoriilor externe ale oricărei țări afectate de cataclisme majore precum războaie, pandemii, catastrofe naturale.
Ucraina e un exemplu excelent pentru această revendicare. Datoria externă totală a țării se ridică la 54 miliarde de dolari. Doar în acest an Ucraina ar trebui să plătească 7.3 miliarde. Mai mult de jumătate din aceste datorii sînt către creditori privați precum bănci și fonduri de investiții, iar cea mai mare parte din restul datoriilor sînt față de instituții precum Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială și Banca Europeană de Investiții. Răspunsul acestor instituții la războiul din Ucraina a fost…să ofere Ucrainei și mai multe împrumuturi: de la începutul războiului FMI a acordat un împrumut urgent Ucrainei în mărime de 1.4 miliarde lire sterline, iar Banca Mondială a oferit un pachet de asistență de 723 milioane de dolari care include și un împrumut de 589 milioane de dolari.
Aceste împrumuturi se adaugă la datoria externă deja exagerată a Ucrainei. Devalorizarea hrivnei ucrainene în fața dolarului american va face și mai grea povara plății datoriilor, deoarece datoriile externe sînt plătite în dolari, iar asta înseamnă presiune suplimentară pe bugetul public.
Deja mai multe organizații și activiști insistă asupra unor măsuri care ar fi comparabile cu distrugerile – de exemplu iertarea datoriei externe – măsuri care ar elibera resurse financiare importante pentru asistența umanitară și ajutor medical. Ele ar contribui și la viitoarea reconstrucție a Ucrainei
O măsură suplimentară ar fi crearea unui fond internațional voluntar pentru ajutor gratuit și nerambursabil pentru țări care suferă de cataclisme naturale, catastrofe sau războaie – ceva similar cu agenția OCHA a ONU, dar care ar merge dincolo de simpla asistență umanitară.
3. Accelerarea tranziției verzi și eliminarea dependenței de combustibili fosili în condiții sociale juste.
Ucraina e importantă pentru Rusia parțial și ca rută de tranzit pentru exportul gazului rusesc. În același timp, posibilitățile Occidentului de a-i răspunde adecvat lui Putin sînt limitate de la bun început din cauza dependenței Europei de combustibili fosili.
Pentru moment sancțiunile fără precedent împotriva Moscovei sînt însoțite de costuri ridicate pentru țările care le impun.
Atîta timp cît lumea depinde de combustibilii fosili orice autocrat care dispune de ei poate exercita o presiune considerabilă asupra altor țări și o oarecare doză de ”libertate” de a comite crime fără a fi pedepsit. E o situație ce poate fi văzută în cazul Arabiei Saudite – o țară care are un guvern autoritar și violent, care însă suportă consecințe minime pe plan internațional din cauza poziției sale puternice ca exportator de petrol.
Către ziua de 27 aprilie Bulgaria și Polonia au fost lipsite de livrări de gaz de la Gazprom, ceea ce va avea consecințe grele, mai ales pentru Bulgaria.
Pe de altă parte, din cauza topirii ghețarilor arctici, ca parte a crizei climatice, cauzată la rîndul ei de arderea combustibililor fosili – în Rusia se deschid noi zone de extracție a resurselor naturale. Iar industria extractivă folosește în mod deschis războiul pentru a spori extracția de resurse.
Încetarea dependenței de combustibili fosili ar rupe cordonul ombilical al unora din cele mai reacționare guvernări. Aceasta constituie, deopotrivă, și o condiție necesară pentru a soluționa problema schimbărilor climatice, de care uităm cu zor și pe care o agravăm cuprinși fiind de febra militaristă a războiului. În acest spirit este, de exemplu campania recentă #StandWithUkraine  a Greenpeace Bulgaria. Desigur, orice măsuri de accelerare a tranziției verzi trebuie însoțite de politici ce ar ușura costul social-economic al acesteia.
4. Închiderea zonelor off-shore, a paradisurilor fiscale și instituirea unui impozit corporativ obligatoriu la nivel internațional.
Sancțiunile economice obișnuite sînt cu atît mai dure cu cît ponderea populațiior sărace și marginalizate este mai mare în țările lovite de sancțiuni. În Rusia există un număr mare de asemenea oameni. Guvernele care impun sancțiuni nu au interes (și imaginație) pentru a diferenția efectele sancțiunilor în funcție de consecințele lor socio-economice. Din acest motiv e nevoie (și nu doar în situații de război) să facem și altceva. Confiscarea iahturilor oligarhilor ruși nu e reprezintă mai mult decît un spectacol ieftin și plăcut. Știm prea bine și prea de demult cum oligarhii ruși (inclusiv Putin) dar și alți oligarhi din alte țări își agonisesc ilegal averile: prin evaziune în padisuri fiscale, despre care aflăm din scurgeri de informație precum Panama Papers. În mod urgent ar trebui să încetăm activitatea acestor ”robinete” la nivel internațional. S-a ajuns la un consens, în Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) în privința necesității luptei contra evaziunii fiscale corporative, introducerii unui impozit corporativ unic la nivel global (lucru agreat și de G7) și plata impozitelor în locațiile în care corporațiile multinaționale își desfășoară activitatea. Trebuie însă să ducem acest proces mai departe și să ne asigurăm că aceste măsuri sînt implementate și că ele se referă nu doar la corporațiile multinaționale, ci și la alte corporații mari. Doar astfel vom putea schimba lucrurile la nivel global într-un mod sensibil.
5. Interzicerea mercenarilor.
Pe 4 martie 20221, grupul de lucru al ONU pe problema mercenarilor a publicat un comunicat care spune, între altele: ”Sîntem martorii creșterii prezenței mercenarilor și a participării acestora în conflicte armate în diverse părți ale lumii și, legat de asta, a riscurilor tot mai mari de încălcare a drepturilor omului și de crime militare.”
Fără îndoială, războiul din Ucraina, unde am văzut destul de mulți soldați mercenari, e un motiv serios ce a forțat apariția acestei declarații. Constituția Federației Ruse interzice formal angajarea și folosirea mercenarilor. În pofida acestor limitări, grupul ”Wagner”, simbolul mercenariatului rus, există și are legături probate cu statul rus. Convenția ONU despre Mercenari (2001), interzice angajarea, instruirea și finanțarea unităților militare private. Totuși, cînd aceste unități deja există ele sînt reglementate de așa-zisul Document de la Montreux (2008). Ucraina e semnatară a ambelor documente, în timp ce Federația Rusă nu a semnat niciuna.
Problema e că, conform normelor curente ale dreptului internațional este destul de greu să definești tehnic și legal unitățile militare neregulate, armatele private și unitățile de mercenari. Din acestea rezultă necesitatea evidentă de a îmbunătăți cadrul legal internațional pentru a curma practica mercenariatului militar. Doar în ultimele zile am citit știri despre faptul că Rusia ar fi trimis în Donbas între 10 și 20 mii de mercenari pentru a relua atacurile în regiune. Limitarea mercenarilor ar limita, la rîndul ei, armata rusă să reducă sensibil amploarea operațiunii militare. Evident, asta ar merge și în direcția limitării conflictelor armate pe întreg globul pămîntesc.
6. Interzicerea serviciului militar obligatoriu peste tot în lume.
Unul dintre semnalele cele mai îngrijorătoare în ultimele săptămîni a fost schimbarea radicală care s-a întîmplat în Germania, unde guvernul Scholtz a decis să mărească drastic bugetul pentru apărare. O altă evoluție, tot în Germania, a trecut neobservată – intenția social-democraților de a întoarce serviciul militar obligatoriu, abolit acum 11 ani.
Un sfert din ostașii ruși sînt anume recruți, iar istoriile despre cum aceștia au fost mințiți că pleacă la exerciții militare sau au pierit împreună cu crucișătorul ”Moscova” sînt îngrozitoare și arată o altă față hidoasă a regimului Putin.
Ucraina, din partea sa, a anulat anterior serviciul militar obligatoriu, dar restricția a ținut doar un an – evenimentele din 2014 au contribuit la reîntoarcerea acestuia. La sfîrșitul anului 2021 Ucraina a decis că serviciul militar obligatoriu se va extinde și asupra femeilor în caz de război. Pentru a evita jertfirea ritualică a oamenilor nevinovați în numele războiului e nevoie să punem presiune pe toate guvernele.
7. Schimbarea radicală a discursului mediatic.
Mass-media are mai multe motive și justificări, de cele mai multe ori financiare, pentru a favoriza și promova conținuturi violente (așa-zisa propagandă a atrocității), să eroizeze războiul și moartea, să exalteze sentimentele naționaliste sau pur și simplu să scoată în evidență doar suferința militarilor, nu și mișcările care se împotrivesc războiului (iar asta e valid pentru orice țară, indiferent de ce parte a baricadei se află).
Mai mult decît atît, mass-media, cu excepția unor rare comentarii și analize, în reportajele și materialele sale ne scufundă permanent doar ”într-un punct de vedere”, ci într-o ”viziune a lumii” în care războiul nu e problematizat deloc, în care războiul nu are consecințe durabile și dezastruoase dincolo de cîmpul concret de bătălie, în care războiul nu este decît doar o competiție între două tabere, una a binelui și alta a răului. Ca cetățeni ar trebui să boicotăm anumite surse media, să le cerem și alte conținuturi și mai ales, să ne auto-organizăm în platforme proprii pentru a contesta narativele dominante.
În loc să acceptăm necritic confruntarea de puncte de vedere, care pe timp de război înseamnă doar moralizarea radicală a acelorași poziții, fapt ce contribuie la polarizare, trebuie să stimulăm înțelegerea războiului ca o problemă universală – la fel precum pacea este o nevoie universală.
8. Cercetarea legăturilor dintre politicieni și complexul militar-industrial.
Ar trebui să stimulăm jurnalismul de investigație care cercetează lobby-urile producătorilor de arme în diverse țări. Există destule dovezi, atît în America de Nord, cît și în alte părți ale lumii, în privința legăturilor dintre politicieni și complexul militar-industrial. Lupta cu corupția, care e atît de stridentă în țările noastre, trebuie să includă și lobby-ul militar. Nu putem tolera o parte a economiei care exportă moarte.
9. Dezarmare și control asupra armamentului.
Goana înarmării de pe timpul Războiului Rece, se pare că nu a lăsat prea multe lecții de învățat. Și astăzi, în războiul din Ucraina, Federația Rusă își etalează armele supersonice, iar SUA afirmă că și ei pot răspunde cu un arsenal similar.
Mai mult, vedem cum se reîntoarce pe scenă amenințarea finală – arma nucleară – provocările lui Putin au făcut-o din nou imaginabilă. E clar că, în timpul escaladării militare discuția despre dezarmarea poate părea inacceptabilă și naivă, dar ar trebui să forțăm această discuție care pare să nu fie niciodată potrivită, deși este soluția din care am cîștiga cu toții.
10. Suport masiv pentru mișcările antirăzboi, peste tot în lume și mai ales în Rusia.
Există destule moduri de a sprijini financiar și juridic mișcările antirăzboi. Acțiunile de solidaritate cu mișcările pacifiste sînt la fel de importante precum cele de sprijin direct a populației ucrainene afectate direct de război. Și mai important – în toate țările ar trebui să ne autoorganizăm în mișcări pacifiste, cu toate mijloacele și instrumentele pe care ni le permit contextele noastre locale.
Grevele, sabotajul, ocupările, boicoturile și alte instrumente sînt pîrghii legitime și și-au demonstrat eficiența pentru a pune presiune de jos asupra guvernărilor militariste. Există destule exemple și practici din toată lumea.
Pentru ca acestea să fie eficiente în oprirea acțiunilor militare – și de ce nu, pentru schimbări durabile – e nevoie de mobilizare masivă și solidaritate. De exemplu, dacă muncitorii unei fabrici care produce armament intră în grevă, avem nevoie de o rețea largă de suport și sprijin, așa încît aceștia să nu fie pedepsiți, concediați și să rămînă fără mijloace de existență. 

Articolul a apărut iniția, cu titlul ”10 алтернативи на „още война срещу войната“ pe portalul Dversia și a fost tradus din limba bulgară de Vitalie Sprînceană.

Platzforma traduce articole din Dversia în colaborare cu cu reţeaua mediilor de stânga din Europa de Sud-Est ELMO.