de Ola Korczak
dobroho ranku / jak vas zvatî / eu sunt
sunt aici pentru voi / ia nie rozmaviaiu ukrainskuiu / predau româna
bine ați venit în școala noastră, haideți, haideți, pe aici se urcă, pe aici se coboară treptele
aici este un vestiar, vă puteți schimba încălțămintea
ach, nu aveți încălțăminte de schimb, nu-i nimic, nu trebuie să v-o schimbați în cazul ăsta
vă puteți lăsa geaca aici în dulăpioare.
haideți, aici sunt dulăpioarele elevilor
adică, încă nu avem dulăpioare pentru voi
vă puteți deocamdată lăsa gecile aici, alături de dulăpioare.
Dulăpioarele se vor elibera odată cu plecarea absolvenților de liceu
la sfârșitul lui aprilie,
lăsați gecile, acolo, așa mai la o parte, ce să zic, aveți ceva manuale, caiete
așa, dar poate haideți să facem o listă, un spisok,
vom scrie în listă tot ce vă lipsește
se va face o colectare și – șto tobi potribno?
soare? Am notat: soare
ca să nu cumva să cadă o bombă pe casa noastră
să nu mai fugim
să ne revedem cândva prietenii
ce s-au împrăștiat în cele patru colţuri ale lumii
să supraviețuim cu toții și să ne reîntâlnim cândva
să nu mai fugim
să nu moară tata în război
iar mama să-și găsească un loc de muncă legat de profesia ei
și să nu mai plângă, să nu se mai năruiască seară de seară
să ne avem înapoi hainele lăsate în grabă
să nu mai fugim
să nu mai visăm cu sânge, să n-avem coșmaruri
și să nu ne mai luăm rămas bun de la nimeni pe vecie
la vârsta de cincisprezece ani
iar peste acoperișul casei noi
unde doarme familia noastră, tuspatru într-o odaie
să zboare rândunele
să ducă pe aripile lor ciripit, libertate, iubire și primăvara
acolo unde totul e pârjolit
și unde nu ne vom putea întoarce niciodată
nu ne vom putea întoarce
nu ne vom putea întoarce
traducere Teodor Ajder
Poezia a fost preluată de pe pagina de internet a revistei Mămăliga de Varșovia.
