RECENTE REVISTA PZF

Revista de duminică (nr. 77)

ARTICOLE.

Știrea săptămînii este desigur arestarea lui Vladimir Filat, fost prim-ministru, președinte al Partidului Liberal-Democrat, care a fost lipsit de imunitate parlamentară și ulterior dus la izolatorul CNA.
Newsmaker.md a publicat ”denunțul” primarului de Orhei, Ilan Șor, care a servit drept temei pentru arestarea lui Filat (și în limba română).
Redacția PLATZFORMA a scris despre faptul că acest eveniment marchează, într-un fel, sfîrșitul așa zisei ”tranziții moldovenești”: sistemul politic monopartit s-a transformat în unul unioligarhic.
Pentru Vasile Ernu: „Nu glumesc când spun că ceea ce se întâmplă în RM este un soi de avangardă politică. De multe ori, la periferia „sistemului-lume” se întâmplă lucruri care prevestesc viitorul. De ce e interesant să ne uităm la ce se întâmplă în RM? Pentru că ea devine un soi de avangardă politică a trendului general global. Periferia preia trendul anunţat şi-l accelerează, pentru că nu dispune de mecanisme şi instituţii care să i se opună sau care să-l „îmblânzească”. Aici deja s-a finalizat ceea ce americanii și tot neoliberalismul glorios doar îndrăznesc să viseze și să propună. Privatizare generală? Aici şi statul a fost de mult timp privatizat. Așa cum am mai povestit de mai multe ori, dacă vreţi să vedeţi viitorul politicii hegemonice actuale, mergeţi în Est nu în Vest.
S-a scris și discutat mult despre arestul lui Filat. Recomandăm: emisiunile Politica de la TV7,  În Profunzime  cu Lorena Bogza de la PRO TV, Bună Seara de la Moldova 1.

Elena Dumitru, în Adevărul (România), despre relaţia de rivalitate şi, periodic, de parteneriat, dintre cei doi Vlazi: „De fapt, relaţia de ură publică, dar dragoste ascunsă – financiară – dintre Vlad Filat şi Vlad Plahotniuc s-ar afla şi la baza căderii fostului premier, spun unii analişti. Cu atât mai mult cu cât anchetele au scos la iveală o sumedenie de legături între Plahotniuc şi „jaful secolului”, iar faptul că între Shor şi Plahotniuc există legături de business a fost deja dezvăluit în mai multe anchete.   O investigaţie publicată în mai de Business New Europe, bazată pe raportul întocmit de compania de audit Kroll asupra devalizării celor trei bănci, dar şi pe documente furnizate de o instanţă londoneză, arată că mai multe firme-paravan înregistrate în Scoţia au fost implicate în devalizarea băncilor moldoveneşti, la sfârşitul anului trecut. Aceleaşi societăţi din Scoţia au fost folosite în trecut de oligarhul Vladimir Plahotniuc în operaţiuni de tip „atacuri raider”.

O investigaţie publicată în ZdG, de Alina Radu, despre trei bănci letone implicate în scurgerea miliardului din cele trei bănci moldoveneşti: „Trei bănci din Riga, Letonia, au servit drept „porţi europene” pentru preluarea controlului asupra a trei bănci din R. Moldova, care ulterior au ajuns să fie lichidate din cauza unei fraude bancare de aproximativ un miliard de euro. Cele trei bănci letone sunt ABLV, PrivatBank şi Pasta Banka, figurante în mai multe scandaluri financiare anterioare, fiind şi penalizate pentru acţiuni de spălare de bani.// Băncile letone au fost conectate la scandalul bancar din R. Moldova încă în 2012, atunci când un şir de acţionari au procurat pachete de acţiuni de la Universalbank, luând împrumuturi de la companii obscure din Marea Britanie. La acel moment, transferurile financiare erau efectuate prin intermediul unor bănci din Letonia. // De atunci, au avut loc mai multe schimbări în lista de proprietari ai acestor bănci, dar şi a Băncii Sociale şi Băncii de Economii, care au folosit acelaşi truc – procurarea de acţiuni, contra unor împrumuturi din off-shore-uri britanice obscure, transferate prin cele trei bănci letone. Cetăţenii care au luat aceste împrumuturi şi au cumpărat acţiunile băncilor par să nu aibă nimic în comun. Totuşi, au conturi aproape similare şi au acţionat în baza unor scenarii identice. (…) Acest carusel de împrumuturi pentru procurarea acţiunilor din cele trei bănci a culminat cu o serie de evenimente financiare care s-au produs în noiembrie 2014. Atunci, în toiul campaniei electorale parlamentare, când societatea era preocupată de alegerea unei alianţe pro-europene, banii din cele trei bănci moldoveneşti au luat drumul spre alte firme off-shore obscure, trecând prin aceleaşi trei bănci letone, cu buna ştiinţă a autorităţilor declarate pro-europene. // Patru firme aparţinând lui Ilan Şor au transferat bani prin aceste bănci în perioada 1-24 noiembrie 2014. Cele patru companii sunt: Provolirom SRL, Dracard SRL, Caritas Group SRL şi Voximar Com SRL, cu o expunere de 13 miliarde de lei, se arată în Raportul Kroll.”

Un reportaj video de Adrian Ianovici, la Europa Liberă, rubrica Pur şi simplu (cu TV Moldova 1), despre Chişinăul subteran: „Despre galeriile subterane ce ar exista sub Chișinău se vorbește de multă vreme, inclusiv în mediul istoricilor și arheologilor. Majoritatea însă rămân simple legende urbane, fără să fi fost făcute cercetări serioase deocamdată. Speculațiile sunt alimentate de faptul că în centrul istoric al orașului sunt descoperite periodic diferite treceri subterane, pivnițe medievale, tuneluri sau alte construcții ascunse. Adrian Ianovici a coborât în subterană. Ce a găsit acolo, vedeți în reportajul ce urmează.”

Jurnal săptămînal la Europa Liberă, cu Virgil Pâslariuc, între altele despre istorie şi actualitate: „Inspectoratul Naţional de Patrulare cere amenzi mai aspre pentru conducătorii auto care nu lasă prioritate de trecere pietonilor, sporindu-le cuantumul. Cu toţii ştim cât de agresiv este traficul urban de la noi. Este cauza de ce zi de zi sunt nevoit să-mi fragmentez ziua pentru a-mi lua fiica de la şcoală (soţia o duce dimineaţa în drum spre serviciu. Înţelegerea, este înţelegere!), fiindcă nu îndrăznesc, nu mă lasă inima să o las singură în tot acest vacarm. Uneori ai impresia că atunci când şoferul moldovean este impus să încetinească în faţa pasajului pietonal, călcând pedala frânei, el parcă îşi calcă pe orgoliu, îşi striveşte amorul propriu. Acest comportament agasant de arogant îmi aminteşte de vizitiii ce conduceau trăsurile unor mari boieri. Acestora le plăcea să mâne cu viteză, împărţind bice nu doar cailor, dar şi unor gură – cască care nu reuşeau să se ferească. Li se umfla ego-ul de la faptul că  oamenii/prostimea (din care de altfel făceau parte şi ei) fugeau din faţa echipajului, simţindu-se, pe scurt timp, stăpâni ai vieţii. Aşa şi unii şoferi de azi, parcă simt plăcerea când pietonii fug speriaţi din faţa lor, dar nu încetinesc măcar pe o fracţiune de secundă. Occidentul a ştiut să tempereze aceste porniri agresive prin elaborarea unui cod etic, unei etichete, a „politeţii” – ce a dus la transformarea societăţii, făcând-o mai tolerantă, unde respectul faţă de celălalt este o normă. Nu şi la noi, unde „procesul de civilizare”, descris de Norbert Elias, mai are încă mult până va reuşi…”.

Stephen Hawking despre teama că roboții ar putea cîndva lua locul oamenilor în societate: ”Dacă mașinile vor produce tot ce avem nevoie, rezultatul depinde de modul distribuție a produselor. Fiecare ar putea avea o viață îndestulată și ușoară dacă bogăția produsă de mașini este împărțită, sau majoritatea oamenilor pot ajunge într-o situație de mizerie dacă posesorii mașinilor se vor pronunța cu succes împotriva redistribuției bogăției. Pînă acum, tendința e spre a doua opțiune, în condițiile în care tehnologia sporește inegalitatea.”

Dorin Lozovanu s-a întors recent dintr-o expediție în Ciukotka, unde a găsit peste 0 mie de moldoveni.

Andrei Bîstrițkii (Андрей Быстрицкий) scrie în Global Affairs despre războaiele informaționale ”Существует немало расхожих штампов, распространенных преимущественно в интеллигентской среде и связанных с крайне наивным пониманием современного мира вообще и России, в частности. Один из этих умственных шаблонов заключается в утверждении, что Россия проигрывает в некой «информационной войне», которая в последние годы ведется широко понимаемым Западом во главе с США, причем особенно интенсивно после начала украинских событий. Интересно, что расхожее, якобы «либеральное» понимание, свойственное нескольким десяткам тысяч человек, проживающих преимущественно в крупных городах, крайне двойственно трактует саму эту «информационную войну»: с одной стороны, настаивают «либералы», «агрессивную пропаганду» ведут именно российские СМИ, а «западные медиа всего лишь честно исполняют свой профессиональный долг», а с другой – все-таки идет «война», то есть противоборство имеет место, и именно в нем Россия проигрывает. То есть, войны как бы и нет, но тем не менее, в ней есть и победители, и побежденные.
На мой взгляд, эта странность есть следствие некоторого недостатка понимания современного мира. Собственно, мой тезис сводится к следующему: в наблюдаемой сегодня информационной конкуренции между различными типами медиа, так или иначе национально или территориально атрибутированными (российскими, американскими, английскими, европейскими, западными, азиатскими, китайскими и тд), российские медиа никак не проигрывают. И никакого поражения в сложном процессе, называемом «информационной войной» ни Россия, ни российские медиа не несут. А напротив того, действуют успешно и добиваются довольно впечатляющих результатов.”

Seyla Benhabib în dialog cu Slawomir Sierakowski (Krytyka Polityczna) despre criza refugiaților sirieni:” I like the term „impossibilism”. Another term we could use is the artificial creation of a „state of exception”, as Hungary has done. These terms are being exploited by states to escape their obligations under international and European law. In countries like Hungary, as well as France, the UK, and maybe to a lesser degree Germany, there are significant rightwing groups that have emerged in opposition to migration and the European Union, and this mood is being exploited by many forces. There is little question though that the tragic refugee situation is becoming a ping pong ball in a political game. But if you start playing politics with the lives of these individuals, you are giving a green light to groups who might want to attack them. Migrants and refugees become the unwanted, the others – in Agamben’s words, they reside in a state of exception, without anybody protecting them, and thus they become prey to possible attacks. (…) In every labor economy, there are niches that are not filled by the national working classes. For some reason there are certain jobs that are only filled by migrants. Cleaning jobs are the best example. Speaking from the US experience, jobs for nannies are now more often filled by Central American women rather than African-American women. Why is this happening? To use a post-Marxist argument, I believe that economic migration is part and parcel of the national peace that various social classes in advanced industrial economies have reached among themselves. It just seems that an unemployed German or Polish worker will not do some jobs that an Iraqi or Afghani will do. There is some strange segmentation in the labor market that cuts across national and ethnic lines. So is the migrant taking away the local worker’s job, or is the migrant helping keep the social peace between classes?”

Le Monde Diplomatique a urmărit întreg drumul unui medicament pentru a arăta toate subtilitățile și contradicțiile industriei farmaceutice: ”Pour comprendre la nature versatile de la marchandise médicale, nous avons suivi la vie de ce médicament ordinaire, depuis les laboratoires de recherche jusqu’aux visiteurs médicaux, en passant par l’usine de production du principe actif. A chaque étape, la marchandise change de nom : les biologistes parlent de la bactérie Pristinae Spiralis, les chimistes de la pristinamycine fabriquée par la bactérie, les visiteurs médicaux vantent les mérites de « la Pyo » aux praticiens, les ouvriers la surnomment affectueusement « la Pristina », voire « la bestiole ». Le long de cette chaîne, l’antagonisme entre les besoins du malade et les profits de l’industriel, entre la valeur d’usage et la valeur d’échange, ne cesse de se manifester. Il redouble l’opposition entre salariés et dirigeants, particulièrement sensible dans une entreprise en pleine restructuration, où les salariés ont du mal à enrayer les suppressions de postes et à imposer leurs propres conceptions du médicament.”

Compania Facebook a plătit doar vreo 3 mii și ceva de lire taxe și impozite în Londra, scrie The Independent, adică aproape cît un muncitor obișnuit, în pofida unor profituri de cîteva milioane de lire. ”Facebook’s UK operations paid only £4,327 in taxes last year, less than the average worker. The small bill was despite the company being able to pay its 362 UK-based employees an average of £210,000 in pay and bonuses. It gave its London staff Facebook shares worth £35.4 million, according to the report, pushing its losses to £28.5 million and so hugely reducing its tax bill. Many of its other profits from the UK are sent to its international headquarters in Ireland, which then puts them in the low-tax Cayman Islands, reports the Sunday Times.”

Thomas Piketty la Lecția Memorială Nelson Mandela. Aici și textul discursului.

TEATRU.

Iulia Popovici, în Observator Cultural, despre un nou spectacol regizat de David Schwartz despre istoria stîngii româneşti: „Ce-am fi dac-am ști. Feerie politică protestatară e cel mai ambiţios dintre spectacolele iniţiate și regizate pînă acum de David Schwartz – în termeni de producţie, durată (da, poate fi un criteriu) și miză. Și nu vă lăsaţi derutaţi de titlu – nu e un spectacol despre istoria protestelor, ci unul despre mișcarea comunistă din România, pe care își propune în mod explicit să o reabiliteze. (…) Teatral vorbind, în Ce-am fi dac-am ști există un singur moment pe care-l „suspectez“ a fi activat tradiţia performativă a Agitprop-ului – o „înscenare“ a codificării post-1989 a relaţiei societate civilă-comunism-tranziţie- capitalism, în care actorii poartă pancarde care să-i identifice drept una sau alta dintre aceste instanţe, într-un meci de box jucat pe o logică a comicului fizic marcat. Folosesc termenul de Agitprop în sens istoric, fără conotaţia peiorativă care i se atribuie de regulă și gîndindu-mă la practici precum cele ale Siniaia Bluza/Bluza albastră, ale Teatrului Proletar al lui Piscator sau, mai în vremurile noastre, ale Cabaret Red Light. Dincolo de anatema ideologică aruncată aprioric asupra acestor estetici ale teatrului popular-politic, începînd cu Agitprop-ul, ea are un trecut cît se poate de respectabil, inclusiv la nivel academic (a se vedea seria despre teatrul politic al anilor ’20 publicată de Centre National de la Recherche Scientifique sau volumul colectiv coordonat de Claudine Amiard-Chevrel, L’Ouvrier au théâtre de 1871 à nos jours), incluzîndu-i pe Brecht, Piscator și Meyerhold. Dar de cele mai multe ori, nu această onorabilă, deși uitată, tradiţie e activată în Ce-am fi dac-am ști. În ciuda faptului că anumite alte scene sînt „teatralizate“ și în ele mustește potenţialul abordării din perspective precum coregrafiile spontane ale mișcărilor de masă, fizicalitatea protestelor etc. (atunci cînd abordarea nu abstractizează pînă la a șterge aproape cu totul componenta corporală, deși agresiunile despre care se vorbește sînt în primul rînd asupra trupului) –, acesta e, din păcate, un spectacol în care principalul (și, uneori, singurul) mijloc de expresie folosit este enunţarea. Povestea în sine. Drama înmormîntării în solitudine a Haiei Lifșiţ. Pe care, dacă nu te interesează deja și nu ești de stînga, n-ai citi-o singur acasă.”

CĂRŢI.

Bogdan C. Enache, în revista 22, despre o carte de memorii, scrisă de un boier moldovean (basarabean), Teodor Vârnav, la mijlocul sec. 19 (TEODOR VÂRNAV, Istoria vieţii mele, Editura Polirom, Iaşi, 2015): „Teodor Vârnav din Floreşti este un individ cu un statut social marginal în elita socio-politică a vremii, aflat la mare distanţă de înalta aristocraţie guvernantă, „magnaţii Moldovei“, cum îi numeşte el; cu o inteligenţă nativă promiţătoare, dar cu o educaţie precară şi incompletă, de ca­re este în egală măsură conştient, furnizată de popa satului şi mai apoi de diverşi das­căli greci, după cum era încă moda, din Mo­vilău, Bucureşti şi Sibiu; şi, în definitiv, un individ aparent dominat esenţialmente de o preocupare balzaciană de a dobândi, în condiţiile date şi pe diverse căi, o si­gu­ranţă economică în acord cu standardele vre­mii. Cu toate acestea, în pofida absenţei unor comentarii explicite asupra vieţii po­li­tice agitate a epocii – o tăcere prin ea în­săşi semnificativă şi care echivalează de fapt cu o autocenzură din partea acestui su­pus basarabean al ţarului Rusiei –, câteva remarci, fapte şi evenimente relatate ne permit să întrezărim portretul intelectual al unui boier conservator pravoslavnic care nu a rămas totuşi insensibil la ideile miş­cării de emancipare liberal-naţională, cris­ta­lizate în Moldova istorică a timpului sub fanionul comisului Ionică Tăutul.

Parcul meu curatUn grup de activişti au demarat o campanie de salubrizare a parcurilor din Chişinău: „Ești activ și responsabil? Îți plac parcurile curate? Atunci te invităm să ne unim eforturile  în ziua de sîmbătă  – 17 octombrie, cînd va avea loc o amplă acțiune de salubrizare cu genericul “ Parcul meu curat”. // Vor fi luate în atenție parcurile din Chișinău: Rîșcani, Rîșcani-Ciocana,”Valea Trandafirilor”, ”La Izvor”, „Valea Morilor” și”Alunelul”. // Fiecare mînă de ajutor este un pas important pentru a face lumea mai bună. Aceasta depinde mult de tine, de fiecare dintre noi, căci mediul în care trăim nu e numai al nostru, e și al urmașilor noștri. // Instrumentele de lucru sunt din partea noastră – așteptăm drept răspuns voie bună, spirit de echipă și dorința de a face orașul mai curat!”

 

 

ANUNȚURI.

Freedom House şi Centrul de Investigaţii Jurnalistice oferă jurnaliștilor micro-granturi pentru realizarea unor investigații jurnalistice complexe ce țin de corupție la nivel național, transfrontalier sau regional. Susținerea financiară este acordată în cadrul proiectului „Shining a Light on Corruption in Moldova”, desfășurat de Freedom House în parteneriat cu Centrul de Investigații Jurnalistice și finanțat de Ministerul Afacerilor Externe al Norvegiei. Temele investigațiilor jurnalistice trebuie să țină de cazuri concrete de corupție, abuz de putere, conflict de interese, gestiune frauduloasă a fondurilor și bunurilor publice, proprietăți și averi ascunse de către funcționari, scheme de crimă organizată și altele. Doritorii de a participa la concurs vor trebui să completeze o anchetă și să pună la dispoziție un CV actualizat. Anchetele urmează să fie completate în limbile engleză sau rusă.
Termenul-limită de depunere a dosarelor este 31 octombrie 2015.
(Bun pentru investigații ce țin de abuzuri, delapidare a proprietății publice etc. V.S.)

 

Sursă imagine (colaj): ZdG

 

Despre autor

Platzforma Redacția

Lasa un comentariu