CULTURAL RECENTE

ROGVAIV – proiect de artă activă împotriva oricărei forme de discriminare

[label shape=”” type=””] Bogdan Georgescu [/label]

 

(fragment din lucrarea de doctorat Teatrul Comunitar și Arta Activă, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale, București. Data susținerii – 28 iunie 2013)

Distribuția spectacolului: Emilian Crețu, Veaceslav Sambriș, Ina Surdu, Doriana Talmazan și Irina Vacarciuc. Producători: Nicoleta Esinencu și Nora Dorogan. Premiera a avut loc la data de 20 iunie 2011, la Teatrul Spălătorie, Chișinău, Moldova.

ROGVAIV este un spectacol-document despre intoleranța exprimată public, deschis, fără niciun fel de control, responsabilitate sau rușine, de către lideri de opinie și personalități ale vieții publice din Republica Moldova 2011.

Dacă în 1864, prin Codul Penal introdus, și prin Constituție, relațiile între persoane de același sex nu erau în niciun fel incriminate, în 1995 Moldova elimină din Codul Penal articolul ce condamna relațiile homosexuale, articol introdus în legislația României mari în anul 1937, după modelul Germaniei naziste, la inițiativa lui Carol al II-lea. Astăzi însă, legea antidiscriminare, care ar trebui să aibă ca scop protejarea minorităților de orice tip de abuzurile statului, în primul rând, și apoi ale cetățenilor, este retrasă din Parlamentul Moldovei din cauza sintagmei orientare sexuală. Liderii politici ies public cu declarații de tipul: „sunt niște dereglări, natura-i natură, dar asta nu înseamnă că trebuie să le punem în prim-plan. Că doar noi nu scoatem de la spitalul de psihiatrie oamenii bolnavi și-i aducem la Ștefan cel Mare, nu? Nu voi vota”, și se folosesc de această situație pentru a-și face campanie electorală, promițând familii normale.

Temele propuse de către actorii-performeri în procesul de documentare au fost variate, creând o imagine complexă a problemelor sociale cu care se confrunta Moldova în anul 2011. Doriana Talmazan a propus explorarea relației dintre stat și biserică (în condițiile în care Moldova este un stat laic), educația sexuală în școală și în familie, unirea cu România, homofobia și legea antidiscriminare, libertatea de expresie în teatru. Irina Vacarciuc a propus explorarea mass-mediei ca sursă de informare sau de manipulare, educația sexuală în școală, discriminarea din cauza orientării sexuale, familia ca pilon al societății și violența domestică și tema moldoveanul – diagnostic sau identitate?. În propunerile lui Emilian Crețu revin teme precum religia, educația sexuală sau legea antidiscriminare, alături de problema limbii ruse ca o posibilă a doua limbă oficială. Ina Surdu a propus tema violenței în familie – temă explorată de actriță și în alte proiecte, tema hărțuirii sexuale în școli și la locul de muncă, educația – cu vorba sau cu bâta și tema corupției din sistemul educațional universitar.

Propunerea care a revenit la fiecare dintre cei cinci a fost cea a legii antidiscriminare, refuzată spre a fi promulgată de către Parlament din cauza menționării sintagmei orientare sexuală în lista categoriilor discriminate. Conflictele în jurul acestui subiect au continuat și după încheierea proiectului. La presiunea Uniunii Europene și a programului de măsuri ce trebuie adoptat în procesul de aderare, Moldova promulgă, în 2012, o lege antidiscriminare care elimină sintagma orientare sexuală (singurul loc unde este menționată în lege fiind în situația discriminării în obținerea unui loc de muncă).

Existența unei astfel de legi este esențială pentru a proteja cetățenii de abuzurile și discriminările făcute de către instituțiile de stat ale republicii Moldova, și, implicit, de protejare a minorităților sexuale de către majoritatea societății. Dacă unui polițist sau unui medic i se poate părea că o persoană ar putea avea altă orientare sexuală, indiferent dacă acea persoană aparține cu adevărat minorităților sexuale sau este doar părerea respectivului reprezentant al statului, șansele ca acea persoană să fie tratată diferențiat, umilită și persecutată sunt foarte mari.

Un pas important a fost cel al selectării situațiilor publice ce vor fi reconstituite în spectacol (reenactment-uri) și crearea unui cod de transcriere a lor, cuprinzând elementele sonore, suprapuneri ale replicilor personajelor, atitudine, atmosferă.

Titlul ales pentru proiect – ROGVAIV – reprezintă acronimul utilizat în fizica optică pentru definirea spectrului luminii cunoscut popular sub numele de curcubeu și coincide, pe întreg mapamondul, cu steagul comunității minorităților sexuale.

Pentru fiecare culoare a fost aleasă o situație discriminatorie, fără a limita selecția la categoria minorități sexuale, problema ridicată fiind una mult mai gravă – respingerea a orice este diferit de ceea ce este deja cunoscut.

Cele șapte scene reconstruite în ROGVAIV au fost: Roșu – conferința de presă a ambasadorului Uniunii Europene în Moldova, în care acesta sancționa devierile de la acordul privind integrarea în Uniunea Europeană a Republicii Moldova; Oranj – un articol discriminatoriu al unui student moldovean la Universitatea Sorbona, publicat pe blogul personal, care cuprinde douăzeci și șapte de motive pentru care iubește Moldova, inclusiv intoleranța față de minoritățile sexuale; Galben – monolog liant, construit ca o testimonie pe un caz real – un tânăr de douăzeci și șapte de ani care s-a sinucis în decembrie 2010, din cauza faptului că era șantajat de către doi polițiști care-l amenințau că vor dezvălui părinților și la locul de muncă orientarea sa sexuală; Verde – o ediție a emisiunii Sare și Piper în care invitatul, Jon Onoje, un imigrant din Sierra Leone, proaspăt devenit cetățean al Republicii Moldova, este ironizat și pus în situații ridicole de către realizatorii emisiunii; Albastru – o emisiune cu profil social în care două femei dintr-un cartier mărginaș al Chișinăului protestează împotriva construirii pe strada lor a unui centru pentru copii cu dizabilități; Indigo – emisiunea de analiză politică În Profunzime, în care trei dintre liderii politici ai republicii Moldova, împreună cu moderatorul emisiunii, au o criză de râs în momentul când se ajunge la discutarea legii antidiscriminare, declanșată de cuvinte precum homosexuali sau orientare sexuală, criză ce duce la întreruperea emisiunii; Violet – conferința de presă a organizației Gender.Doc (organizație nonguvernamentală care are ca scop promovarea și sprijinul comunității minorităților sexuale din Moldova) prin care se face publică situația care a condus la sinuciderea tânărului de douăzeci și șapte de ani și sunt prezentate și alte abuzuri din partea unor angajați ai statului, cu scopul de a încuraja victimele sau rudele acestora să facă plângeri și să creeze presiune, fără teamă și fără a le fi rușine de expunere.

Vorbind despre diferențe, un întreg proces de lucru a avut loc în jurul înțelegerii situațiilor analizate, multe dintre confuzii și blocaje fiind generate de nuanțele de limbă și de structură. Capcana era reprezentată de faptul că, deși utilizam aceleași cuvinte, ne refeream la lucruri diferite, din cauza structurilor de gândire provenite din limba rusă. Astfel, înțelegerea cât mai clară a sensurilor, a diferențelor dintre ce se spune și aluziile și atacurile făcute în multe dintre scenele publice, păstrarea cât mai precisă a gesturilor și a intensităților lor au fost principalele scopuri urmărite în cadrul repetițiilor. Decizia de a nu păstra corelarea identității de gen a performerilor cu identitatea personajelor interpretate a fost făcută în racord cu valorile promovate și sprijinite prin întreg demersul.

Spectacolul a avut premiera în iunie 2011 și este încă parte din repertoriul Teatrului Spălătorie. Interviurile realizate cu persoane publice, prin care acestea își exprimau susținerea publică a comunității minorităților sexuale din republica Moldova, rulau pe un ecran în spațiul de așteptare înainte de intrarea la spectacol. Scenele publice reconstruite, a căror înregistrare putea fi vizionată pe internet, au fost scoase de către respectivele televiziuni la scurt timp după premiera spectacolului.

Dezbaterile cu publicul de după fiecare reprezentație, concepute ca o parte componentă a spectacolului, se centrau pe modul în care comunitatea minorităților sexuale din Moldova poate fi sprijinită, evitând discuțiile de tipul a fi sau nu de acord cu tolerarea acestor persoane. Proiectul s-a bucurat de un sprijin important pentru diseminare și promovare din partea organizației Gender.Doc.

Tot în cadrul proiectului ROGVAIV a avut loc și inițierea Arhivei Uscătorie – arhivă ce curpinde interviurile documentare și de susținere ale personalităților publice din Moldova care au acceptat să se implice. Arhiva a fost dezvoltată ulterior de către Teatrul Spălătorie în proiectul Kompot, incluzând, de această dată, și mesaje de asumare publică a unor membri ai comunității minorităților sexuale sau mesaje de acceptare și de sprijin din partea familiilor acestora.

Spectacolul Dragă Moldova, putem să ne pupăm puțin de tot?, de Nicoleta Esinencu și Jessica Glause[1], se concentrează pe aceeași temă și continuă campania de sensibilizare a societății moldovenești privind poziția ei în raport cu minoritățile sexuale. În acest spectacol au fost implicați membrii reali ai comunității care se expun direct și vorbesc deschis despre cine sunt și despre viața lor, în contextul în care șansele de a fi expulzat la marginea societății, în cazul unei astfel de expuneri, sunt maxime.

Spectacolul ROGVAIV a fost invitat în mai multe festivaluri: Festivalul Temps D’Image – Cluj 2011, în cadrul programului Zilele Strâmbe – subRahova, București 2011, Festivalul Dramaturgiei Românești –Timișoara 2012, Festivalul Gayfest – București 2012, în Festivalul 50 de ani de interculturalitate – Târgu Mureș 2012 și în cadrul programului The Best From The East, realizat de către Volkstheater – Viena 2013 și a fost distins cu mai multe premii, printre care „Cel mai puternic proiect social pentru promovarea drepturilor comunității minorităților sexuale”, acordat de către Gender.Doc în anul 2011 și „Premiul pentru cel mai bun spectacol, în cadrul Festivalului Dramaturgiei Românești, Timișoara 2012. Piesa de teatru ROGVAIV a fost pulicată în PAJ – A Journal of Performance and Art, 103 – ianuarie 2013, volumul XXX5, nr. 1, PAJ Publications by MIT Press Journals.

 

Sursa: Gazeta de Artă Politică

 

[1] Cu: Elena Anmeghichean, Vladimir Anmeghichean, Ion Borș, Alexandru Frolov, Eugen Gînju, Galina Murzin. Scenografie și costume: Pavel Brăila, Pascale Martin. Lumini: Jan Maria Lukas. Producția: Teatrul Spălătorie 2013.

 

Despre autor

Platzforma Redacția

Lasa un comentariu